Tulburari de vorbire

In prezent exista multe tulburari de vorbire pe care foniatrul le trateaza dupa ce a inteles simptomele si cauzele acestora. Printre cele mai intalnite se numara:

- Afazia - o conditie care face comunicarea dificila pentru o persoana care are probleme cu limba in timp ce vorbeste, asculta, scrie si / sau foloseste numere. Afazia se mai numeste si disfazie.
- Apraxia de vorbire / dispraxie - o afectiune datorita catreia persoanele se afla in imposibilitatea de a vorbi corect si coerent. Exista doua tipuri principale de apraxia de vorbire: cea formata odata cu dezvoltarea vorbirii (persoanele se nasc cu aceasta) si apraxia dobandita (rezultatul unei vatamari sau unei boli).
- Aglomerare - o tulburare de vorbire care se manifesta prin faptul ca individul vorbeste intr-un ritm mult mai rapid decat cel normal si / sau repeta silabe sau fraze (de multe ori inconstient) si / sau revine asupra frazei pentru a repeta de mai multe ori acelasi lucru din dorinta de a se face mai bineinteles.
- Dizartrie - o boala caracterizata de vorbire imprecisa, lenta si / sau distorsionata.
- Dysprosody - o afectiune, numita si psuedo-dialectul strain, ce se caracterizata prin modificari ale intensitati, ritmului, cadentei si / sau intonatie in vorbire
- Lisps - tulburari de vorbire,  in care indivizii nu sunt  in masura sa produca un sunet sau mai multe sunete specifice vorbirii.
- Mutism selectiv - o afectiune datorita careia o persoana, in special un copil, care poate vorbii corect si fluent in momentele in care este relaxat, devine incapabil sa mai vorbeasca corect si fluent in anumite momente. De obicei aceste schimbari se petrec cand persoana se afla  in public, cum ar fi la scoala sau in timpul unei prezentari, etc.